Între bogatiile de frunte ale judetului Botosani sunt padurile de stejar, fagi, ulmi si frasini, care produc o frumusete rara în acest colt de tara. În mijlocul acestor frumuseti, nu se putea sa nu fie laudat si Ziditorul care le-a creat.
La doi km. de soseaua ce leaga municipiul Botosani de comuna Liteni, jud. Suceava, este situata manastirea Vorona, veche ctitorie cu viata de obste organizata înca de pe la anul 1600 de parinti calugari rusi. Manastirea Vorona este "mama" manastirii Sihastria, pentru ca îi poarta numele.
Din manastirea Vorona spre rasarit mergând cu piciorul timp de o ora prin padurea seculara, calatorul aparat de caldura de umbra deasa a codrului ajunge la manastirea Sihastria Voronei. Aici este unul din cele mai pitoresti locuri ale judetului Botosani. Cele mai alese podoabe ale naturii sunt adunate în acest loc, cu toata îmbelsugarea. În mijlocul unei poieni, udata spre miaza-zi de un lin pârâias, poiana din care nu vezi de jur împrejur decât culmi de dealuri acoperite cu paduri seculare, se înalta aceasta Sihastrie a Voronei, cel mai potrivit loc de rugaciune si meditatie.
Biserica manastirii Sihastria Voronei a început a se zidi în anul 1857, având ctitori un grup de sase calugari în frunte cu monahii Ioanichie si Mardarie. Staret al manastirii Vorona era arhim. Iosif Vasiliu (1853-1876), care primise porunca pentru aceasta de la domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza. Biserica a fost sfintita în anul 1865, martie, 25 de catre PS Arhiereu Chesarie Sinadon, având hramul Buna Vestire, ulterior primind si al doilea hram: Duminica Tuturor Sfintilor. Biserica a fost terminata în anul 1876. Din punct de vedere arhitectural, biserica este o combinatie de plan dreptunghiular. Originalitatea ei este data de cele trei abside marcate de câte patru coloane. Pridvorul, exonartex, de lemn s-a adaugat ulterior. Locasul este încoronat cu trei turnuri de lemn care nu se ansambleaza armonic cu întregul. În dreptul altarului, pe peretele exterior nordic, pictorul Gavrileanu a refacut scena "Judecata Viitoare" în anul 1990, scena pictata de Vasile Scarlat în anul 1930.
| | |
Pictura interioara a fost executata în ulei, stil neo-bizantin, într-un interval de 15 ani (1861-1876), de schimonahul Vladimir Machidon, vietuitor în aceasta manastire, pe când avea vârsta de 100 ani. A fost restaurata în cea mai mare parte în anul 1945 de pictorul Dumitru Simon. |
Catapeteasma poseda o bogata sculptura, fiind împodobita cu stâlpi sculptati si diverse ornamente.
În fata catapetesmei, pe peretele din stânga este reprezentata "Legea Veche", printr-o femeie ce tine în mâna o cruce necompleta în forma de "T ", iar pe peretele din dreapta e reprezentata "Legea Noua ", printr-o femeie ce tine în mâna o cruce completa. Este cea mai completa si ingenioasa reprezentare a "Legii Vechi si Noi", unica în bisericile acestui judet.
Icoana Maicii Domnului din fata catapetesmei se deosebeste de icoanele de acelasi fel ce le întâlnim în iconografia ortodoxa. Aceasta deosebire consta în faptul ca Maica Domnului din aceasta icoana nu tine în brate pe Pruncul Iisus, ci îl duce de mâna. Prin originalitatea ei, aceasta icoana este unica în tara noastra.
Catapeteasma si Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de Mâna, sunt înscrise în Patrimoniul National.
Vietuitori si Stareti
Un mare vietuitor în duhul rugaciunii isihaste, a fost Cuviosul Onufrie, contemporan, ucenic, apoi si sfatuitor al Sf. Paisie de la Neamt. Era rus de origine, având o pozitie sociala înalta în societatea rusa a anului 1749, când era guvernator al unei provincii. Dupa acest an, a venit în Moldova si a sihastrit în codrii Voronei timp de 25 de ani (1764-1789), trecând la cele vesnice pe 29 martie 1789. Dupa aceasta, s-au facut multe minuni de catre Cuvios, unor calugari de la schitul Lacuri (Deleni-Iasi), unor mireni îngrijitori ai animalelor manastirii Vorona, culminând cu vindecarea copilei domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza. Ca urmare a acestor minuni, pe 9 mai 1846, s-au dezgropat sf.oseminte ale Cuviosului Onufrie, si s-au asezat într-o raclita, în biserica "Buna Vestire" a manastirii Sihastria Voronei. A fost egumen al manastirii Vorona între anii 1777-1779, când a si purtat o corespondenta cu Sf.Paisie. În anul 2004, se lucreaza la slujba Sf.Cuv:Onufrie, si credem ca tot în acest an va fi trecut în calendarul ortodox român, prin proclamarea slujbei de canonizare de catre Sf.Sinod al BOR. Alaturi de Sf.Cuv.Onufrie, au trait si alti parinti pustnici, retrasi în locurile unde se afla astazi manastirea Sihastria Voronei. Dintre acestea ne sunt cunoscute numele lui Samuil Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul, schimonahul Veniamin Constantinescu, care cobora iarna pe zapada descult, pâna la manastirea Vorona, însotit de lupi ca de niste prieteni. Acesta a murit în anul 1917, în vârsta de 100 de ani, în Sihastria Voronei. În anul 1928, în Duminica Tomei, a intrat ca frate la schitul Sihastria Voronei, judetul Botosani actualul Patriarh al BOR, PF Teoctist, pâna în anul 1930. Singura vizita ca Patriarh, în manastirea noastra a avut loc în iulie 1992, cu prilejul Proclamarii canonizarii Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfânt. În aceasta vizita a fost însotit de mai multi ierarhi ai BOR: ÎPS Daniel, al Moldovei si Bucovinei, PS Calinic al Argesului, PS Gherasim al Râmnicului.
În anul 1940, sub egumenia protos. Ghedeon Verenciuc (1920-1947), s-a construit paraclisul cu hramul "Sf.M.M.Mina", sfintit pe 09 septembrie 1941 de ÎPS Irineu Mihalcescu, mitropolitul Moldovei.Sub conducerea protos. Sava Iftode (1947-1959), au fost construite clopotnita si agheazmatarul-1958. Agheazmatarul iese în evidenta prin unicitatea picturii, care are întreaga cupola acoperita cu picturi reprezentand starile sufletesti ale omului, percepute prin prisma omului bun si ale omului rau.
Înainte de intrarea pe drumul ce duce la manastire, la o distanta de 300 m, pe DJ 208 H, ce face legatura între localitatile Vorona si Oneaga, este amplasata troita cu hramul "Sf.Proroc Ilie", construita în anul 1984 de ierom. Pimen Chirila, în timpul egumeniei ierom. Visarion Pâsnei.
La aproximativ 1,5 km.de manastire, în inima codrului, se mai cunosc urmele unui paraclis, ce avea hramul "Sf.Treime", ridicat în timpul celui de-al doilea razboi mondial, în anul 1944, de parintele Ioachim Boghinus ajutat de egumenul de atunci protos. Ghedeon Verenciuc, ca o împlinire a unei fagaduinte facute lui Dumnezeu, de a pazi odoarele manastirii de invazia sovietica. Sfintirea s-a facut în anul anul 1950 de ÎPS Sebastian Rusan, mitropolitul Moldovei.
Între anii 1959-1968, manastirea a fost închisa ca urmare a Decretului nr.410 din anul 1959. La deschiderea sa din anul 1969, constructiile se aflau într-o stare accentuata de degradare. Prin truda egumenului Ghenadie Verenciuc (1968-1972), s-au facut unele reparatii.
În anul 1973, este numit egumen ierom. Visarion Pâsnei, decedat la 28 noiembrie 1991. La 01 aprilie 1991, a fost numit staret protos. Ghedeon Hutanasu. În acelasi an Sihastria Voronei a fost ridicata, prin decizie a Sf. Sinod al BOR, la rang de manastire.
Între anii 1993-1997, s-a construit casa "Sf.Proroc Ghedeon", sfintita la 25 martie 1997 de PS Episcop Vicar Calinic Botosaneanul.Dupa instaurarea regimului comunist, obiectele cu valoare de patrimoniu (Sf.Vase, cruci argintate etc.), au fost confiscate. Dupa anul 1990 s-au realizat lucrari care au schimbat imaginea manastirii si au îmbunatatit traiul vietuitorilor. În prezent obstea manastirii numara 16 vietuitori, care se ostenesc zilnic pentru înfrumusetarea materiala si spirituala a manastirii. Se oficiaza zilnic Sf. Liturghie, iar la miezul noptii slujba Miezonopticii si a Utreniei. |
Sf. Cuvios Onufrie
|
În sfinti cinstim îndumnezeirea naturii umane, iubirea lui Dumnezeu fata de ei.Esenta vietii sfintilor si a cinstirii lor nu poate fi mai bine exprimata decât aratându-se ca întotdeauna este vorba de faptul ca Dumnezeu se manifesta ca Duh Sfânt în chip minunat în sfintii Sai: "Minunat este Dumnezeu întru sfintii Sai. (Ps.67, 36). Sfintenia crestina este un lucru mare si greu, dar ea nu este peste putinta crestinului, si dovada aceasta este dintru început facuta: cei dintâi crestini se numeau Sfinti (FA 9, 15,52), si traiau ca sfintii. Istoria isihasmului si monahismului românesc are multe pagini de aur. Nume de mari cuviosi ai tarii noastre, au fost înscrise în Cartea Vietii, spre lauda Preasfintei Treimi: Sfântul Daniil Sihastrul de la Voronet, Sfântul Paisie de la Neamt, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Marului si altii multi si nestiuti, pâna în zilele noastre. Calugarii si egumenii manastirii Vorona, au lasat si ei file deosebite în istoria monahismului "sporind rostul "spiritual al manastirii. Între acesti numerosi parinti care au sfintit pamântul în jurul manastirii noastre, la loc de cinste se afla Sf.Cuv. ONUFRIE, considerat cel mai mare sihastru de pe meleaguri botosanene. Care pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, si-a legat numele de manastirea Vorona. Succint, vor fi relatate evenimentele care au marcat viata Sfântului Onufrie, cât si a celor de dupa trecerea sa la cele vesnice. În anul 1749 era guvernator al unei provincii din Rusia, apoi datorita persecutiilor religioase din Rusia secolului al XVIII-lea a fugit în Moldova, unde s-a calugarit, petrecându-si tot restul vietii în cea mai adânca cugetare duhovniceasca. În anul 1763, l-a cunoscut pe Sf. Paisie la manastirea Dragomirna. La 7 martie 1774, cuviosul Onufrie a fost îmbracat în schima mare de staretul Paisie, la Dragomirna. Cuviosul Onufrie a întretinut o bogata corespondenta cu staretul Paisie. Din aceasta corespondenta ne-a parvenit doar o scrisoare datata 6 iunie 1776 de la Secu. Restul corespondentei dintre staretul Paisie si soborul manastirii Vorona, implicit si cu schimnicul Onufrie a fost descoperit în anul 1931 la manastirea Rila, în Bulgaria. Sf. Cuvios Onufrie a avut si-a dus viata pustniceasca în codrii din jurul schitului Sihastria Voronei, într-o pestera din malul Bahluiului, nu departe de izvoare, unde s-a nevoit 25 de ani în desavârsita ascultare, în tacere si neîncetata rugaciune. A avut si preocupari carturaresti, copiind un numar de opere ale Sf. Parinti, dupa traducerile si redactarile staretului Paisie. Sf. Cuvios Onufrie este considerat ctitorul duhovnicesc al manastirii Sihastria Voronei, lucru confirmat de PS Arhiereu Chesarie Sinadon (1789-1888), într-un "Cuvânt de îndemn la ajutorarea zidirii Sahastriei Voronii ". Numele Cuviosului Onufrie ajunsese cunoscut alaturi de numele marelui Paisie, pâna în centrul Rusiei, întarire data de ierom. rus Partenie care calatoreste prin Moldova în prima jumatate a secolului al XIX-lea. Învrednicindu-se de darul preotiei, cuviosul Onufrie era slujitor ales al celor sfinte si duhovnic al multor sihastri din padurile Voronei. Savârsind calatoria acestei vieti si cunoscând dinainte sfârsitul sau, si-a dat fericitul sau suflet în bratele lui Hristos în primavara anului 1789, la 29 martie, în zilele sarbatorii Învierii Domnului.
Dupa unele semne si minuni savârsite de Sf.Cuvios Onufrie, în anul 1846 i-au fost dezgropate osemintele sfinte, care pâna în ziua de astazi se pastreaza în manastirea Sihastria Voronei.Demn de remarcat este faptul ca sfintele oseminte ale Cuviosului Onufrie, si-au pastrat culoarea atât de clar de peste 150 de ani, cât si faptul ca ele raspândesc un miros placut, asemenea Sfântului si Marelui Mir. Existenta lor tainica si purcederea lor în timp pâna în zilele noastre, constituie o marturie în plus a sfinteniei lui. Toate aceste conditii de fond, au dus la crearea unui cult local al Sfântului. PF Teoctist, afirma ca în perioada vietuirii în obstea schitului Sihastria Voronei, se faceau rugaciuni si procesiuni cu sfintele oseminte ale Cuviosului Onufrie de ziua hramului "Buna Vestire", cu ocolirea bisericii în cântari si în glasul clopotelor.
|
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu