 |
 |
 |
ste aşezată pe piscul unui munte la altitudinea de 881 m de la nivelul mării între Valea lui Coman, Valea Chiliilor şi apa Dâmboviţei, la 25 km S-E de Câmpulung pe şoseaua ce vine de la vechea cetate de scaun a Târgoviştei, ancestral drum de cărăuşie în Ţara Românească.
Una dintre podoabele deosebite ale Bisericii noastre strabune spre care îsi îndrepta atentia cercetatorii din tara si din strainatate, dar mai ales credinciosii, este si Manastirea Cetatuia Negru Voda, cea care sta marturie a traditiei crestine milenare a poporului român. Românii s-au aflat din toate vremurile la încrucisarea drumurilor dintre Orient si Occident "în calea tuturor relelor" - dupa cuvântul unui cronicar din secolul al XVII lea - si au fost nevoiti de-a lungul istoriei sale sa realizeze un echilibru între lumea greaca si cea slava pe de o parte si cea latina - careia îi apartinea - pe de alta (o insula de latinitate într-o mare slava). Spiritualitatea avansata era a unui popor, iar nu a unei elite, motiv pentru care a si rezistat milenar. Originile crestinismului poporului român se confunda cu cele ale formarii sale, astfel încât dupa câteva secole a aparut un neam nou în întregime crestin. Lucrul acesta s-a putut întâmpla deoarece crestinarea nu s-a produs din ordinul vreunei autoritati, ci lent si în chip firesc, iar rolul monahismului în formarea progresiva a acestui spirit românesc este de netagaduit.
Literatura de specialitate, privitoare la istoria strămoşilor noştri este extrem de vastă; în operele vechilor scriitori greci şi latini s-a păstrat numele poporului care locuia odinioară pe aceste meleaguri: geto-dacii.
Pentru a afla cine sunt aceştia, a trebuit ca vestitul Herodot să scrie "Istoriile" sale. El a fost primul care năzuind să dea o veritabilă istorie universală pentru vremea lui v-a închina geţilor mai mult de câteva cuvinte.Strămoşii noştri sunt înconjuraţi de o aură tainică în ceea ce priveşte creştinarea lor. În timp ce în alte locuri (M-ţii Buzăului de ex.) bisericile rupestre pot fi reconstituite doar prin presupuneri, având la bază puţine date materiale, există însă un grup de biserici rupestre care şi-au menţinut până azi funcţiile de Altar al Domnului situate într-un fel de triunghi tainic, într-o nişă ecologică ocrotitoare a obiceiurilor, datinilor şi tradiţiilor româneşti. Este vorba de zona Muscelului, iar bisericile rupestre în funcţiune sunt: Corbii de Piatră, Nămăeşti şi Cetăţuia Negru Vodă; zonă în care s-au găsit dovezi materiale certe care atestă că strămoşii noştri erau - aşa cum se spune adeseori - creştini înaintea creştinismului.
De-a lungul timpului ca vechi locaş de cult ce a fost odată dacic iar acum creştin, a avut o existenţă sinusoidală, cunoscând atât perioade de maximă înflorire cât şi perioade adânci de pustiire şi distrugere. Locurile acestea pe lângă marea încărcătură religioasă pe care o au, conţin şi extrem de bogată încărcătură istorică, atât prin poziţia geografică cât şi prin marile personalităţi care şi-au pus amprenta aici printre care enumerăm pe : savantul şi omul politic persan Fazel ol Lah od-Din (1247-1318) care scrie în Djamiot Tevarikh (suma istoriilor) despre luptele tătarilor de pe teritoriile româneşti (Valagh); Paul din Alep etc.
În acest locaş cu numele Cetăţuia lui Negru Vodă, îşi vor găsi refugiul la liniştea zidurilor şi laolaltă în rugăciune cu sihaştrii, Nicolae Alexandru Voievod, Ioan Radu Negru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazu, Matei Basarab la 1634, Constantin Şerban Vodă la 1658, Brâncoveanu Constantin - martirul - la 1690, din a cărui poruncă s-a pictat cel de al doilea strat în biserica din stâncă; Stolnicul Constantin Cantacuzino, la 1775; primul rege al României Carol I, ce a vizitat în câteva rânduri ruinele vechii cetăţi. [tablou votiv]
De schit s-au interesat numeroşi învăţaţi români, istorici, arheologi, oameni de cultură precum Nicolae Bălcescu, Al. Odobescu, Grigore Tocilescu, Nicolae Iorga, I.D.Ştefănescu, Dinu Rosetti, Traian Dorz, şi alţii.[tablou votiv]
Frumoase note de călătorie ne-au fost transmise în timp de preotul şi scriitorul Grigore Pişculescu cunoscut cu numele de Gala Galaction; "Ne împresoară trecutul, ne împresoară umbrele celor ce îngenunchiau în Cetăţuie, ce tăiau calea şi viaţa inamicului intrat în valea aceasta. Ne împresoară gândurile, nesiguranţele şi temerile ceasului de faţă".
 |
Precum pasărea Phoenix renaşte din propria-i cenuşă, aşa şi Cetăţuia a scuturat praful trecutului, colbul timpului, reînflorind prin mireasma rugăciunilor ce se înalţă din nou.
Senzaţia pe care o încerci în aceste locuri, chiar simplu trecător pe aici fiind, este de reculegere, de puritate, simţi că ai regăsit natura într-o stare parcă de început de veacuri.
Viaţa de aici este aspră, dură precum stânca în care este săpată bisericuţa, numai cei cu adevărat plini de dăruire reuşind să rămână o viaţă întreagă, până la moartea fizică, stând în rugăciuni şi nevoinţe de tot felul.
Tradiţia orală consemnează faptul că trei mari sihaştri ce au pustnicit aici au făcut un jurământ ce l-au lăsat ca regulă vieţuitorilor din Cetăţuia; "Şi legământ va fi, de rânduiala se va ţine, nimic nu va lipsi..."
Din 1992 schitul a devenit mănăstire. Din anul 1993 aparţine de Episcopia Argeşului şi Muşcelului, iar Prea Sfinţitul Episcop Calinic supraveghează mersul duhovnicesc şi administrativ al mânăstirii.
Odată cu anul 1993 în mănăstire se începe o nouă perioadă de refacere pentru că lungile răstimpuri de părăsire şi ruinare, laicizarea, indiferenţa de viaţă religioasă şi cea faţă de vestigiile trecutului au condus la decăderea treptată a aşezământului. Pentru revitalizarea acestui vechi locaş de cult trebuie depuse eforturi deosebite atât materiale cât mai ales duhovniceşti.
Libertatea recuperată în Decembrie 1989 - acum greşit înţeleasă de unii - face ca acele persoane ce vin la mănăstire să nu îşi dea seama de adevărata înălţime duhovnicească ce o reprezintă viaţa în rugăciune.
Printre lucrările derulate din 1993 încoace, pot fi enumerate; construirea unei noi clopotniţe, a unei bibloteci - ce conţine la ora actuală un număr de 5000 de volume, "construirea unei magazii pentru materiale şi diverse obiecte, pridvor nou la biserica rupestră, aghiazmatarul, chilii pentru vieţuitorii mânăstirii etc.
După cuvântul lui Hristos ce zice "orice veţi cere crezând, vi se va împlini vouă", aşa şi în Cetăţuia, într-un loc atât de abrupt, s-a introdus în 1997 curentul electric. La fel visul a devenit realitate când s-a instalat funicularul necesar transportului alimentelor, materialelor şi mai ales a apei. Credinţa este puterea noastră personală; oamenii sunt nişte creatori foarte puternici. Ei se nasc cu credinţă în univers, şi tot ceea ce crează ei are la bază credinţa. Întreaga noastră putere de creaţie este investită în convingerile noastre, şi întrucât noi credem în ele, acestea reprezintă pentru noi realitatea.
 |
Gândul la "vasiliadele" Arhiepiscopului Cezareei Capadociei (Vasile cel Mare) a făcut posibil împlinirea unui alt vis, construcţia unui Schit - Sf. Ierarh Modest, precum si ridicarea casei si bisericii Sf. Români de pe Valea Chiliilor Metoc al Manastirii Cetatuia.
Hotărârea şi puterea sunt date de tăria credinţei izvorâtă din cuvinte evanghelice.
Din vara lui 2000 mânăstirea Cetăţuia Negru Vodă, editează o revistă de spiritualitate [Murmurul Sihastrilor] ce cuprinde: stiri, pagina copiilor, medicina, spiritualitate, comori ale ortodoxiei romanesti si altele.
Dragostea de adevăr este atât de adânc sădită în sufletul omului, încât până şi păgânii cei mai înverşunaţi iubesc şi respectă adevărul şi pe oamenii cinstiţi. Cine nu vrea să-şi piardă respectul de sine trebuie să spună întotdeauna adevărul. Oricât de sus s-ar ridica omul faţă de semenii lui, orice poziţie ar ocupa în societate, oricâte calităţi ar avea, dacă nu iubeşte adevărul, el pierde respectul de sine şi, totodată, pe al celor din jur.
Dragostea de adevăr a făcut să apară şi această lucrare, simplă, ce poate scoate în evidenţă modul de a gândi al unei persoane, o persoană la fel de simplă dar în care Dumnezeu a pus SPERANŢA.
De pe vremea dacilor care se rugau între pereţii peşterii din Cetăţuia, şi din momentul naşterii acestui popor când s-a aprins flacăra creştinismului care a luminat cărările vieţii lui, lumina credinţei nu s-a stins şi nu se v-a stinge decât la sfârşitul veacurilor.
Atâta timp cât vor exista oameni, pe acest pământ, însetaţi de Dumnezeu, aceştia vor urca mereu treptele credinţei poposind ca şi înaintaşii lor la umbra bisericuţei din peştera milenară.
Credem cu tărie că Dumnezeu v-a apăra prin puterea sa acest loc plin de sfinţenia strămoşilor noştri.
Din vârful stâncii, Cetăţuia lui Negru Vodă, va îndemna şi de acum înainte pe oameni să păstreze nealterată credinţa în Dumnezeu, Calea, Adevărul şi Viaţa.
Murmurul Sihastrilor
LUNA FEBRUARIE 2011
Şi a dat Bunul Dumnezeu să treacă zilele iernii geroase, pentru că Cetăţuii lui Negru Vodă îi place soarele, lumina... Dacă Dumnezeu este lumină şi noi trebuie a trăi în lumină... Lumina credinţei, lumina rugăciunii ce nu trebuie acoperită de întunericul deznădăjduirii...
Şi omul e lumină din...lumina Creatorului, şi aşa trebuie să rămână...lumină...
Ce vrem mai mult decât ce ne dă Dumnezeu? Să fim mulţumitori în toate, căci are grija a toate Tatăl Ceresc.
Să cerem cu credinţă dar să dăm credinţă prin fapte... prin rugă...
Ai milă de noi Doamne, de toţi, şi buni şi răi...cercetează-ne, miluieşte-ne, mântuieşte-ne. AMIN !
_____________________________________________________________________
Vietuitorii manastirii Cetatuia:
protosinghel Modest - staret - 46 ani
monah Longhin - 57
rasofor Macarie - 44 ani
frate Florian - 30 ani
Cristian - 29 ani
Schitul Sfantul Modest numara 4 calugarite si o sora cu varste cuprinse intre 40 si 95 ani si preotul slujitor ieromonahul Athanasie care are varsta de 27 ani.
La metocul manastirii - biserica Sfintii Romani, locuiesc: preotul Marian, preoteasa Elena si cei doi fii ai lor, Ionut Alexandru si Luca Gabriel.
MULTUMIRI
Datorita faptului ca manastirea nu are un personal mare, nefiind timp adecvat raspunsurilor la scrisori, anuntam pe aceasta cale pe toti aceia ce au contribuit la binele manastirii noastre prin scrisori si ajutor financiar in contul Cetatuii, ca ne rugam Bunului Dumnezeu sa reverse Harul Sau peste toti cei din tara dar si din strainatate care ne-au scapat de suferinta indurata in cursul iernii trecute. Incercam sa si raspundem scrisorilor dumneavoastra si daca raspunsurile vor veni mai tarziu ne cerem iertare. Multumim tuturor si Dumnezeu sa va binecuvinteze.
Protosinghel Modest Ghinea
APEL DE SUFLET
Iubiti credinciosi,
Bisericuta din grota mai aminteste, prin urmele celor trei straturi de pictura, de evlavia Domnitorilor ce-si gaseau aici refugiu în vremuri de restriste.
În Sfântul Altar exista un mic izvor, considerat facator de minuni, el picurând numai într-o scurta perioada a anului, cuprinsa între Izvorul Tamaduirii si Adormirea Maicii Domnului.
Pictura la noua biserica, din curtea Mânastirii s-a incheiat, mai este de lucru la corpul nou de chilii si la amenajarea curtii precum si repararea gardului ce inconjoara manastirea, cei ce vor sa-si arate dragostea fata de Evanghelia lui Hristos si pentru patrimoniul national, poate depune obolul sau în contul nostru deschis la
B.C.R.Câmpulung: Mânăstirea Cetăţuia Negru Vodă, Loc. Cetăţeni-Argeş-117240, IBAN-
RO98.RNCB.0023.0135.9944.0001-RON,
RO44.RNCB.0023.0135.9944.0003-Dolari SUA ,
sau pe adresa: M-rea Cetatuia-Negru Voda; loc. Cetateni, jud. Arges; tel:0248/544.000 ; E-mail: cetatuiamuscel@yahoo.com
Deschiderea site-ului se face si prin accesarea: Eparhiaargesului-Manastirea Cetatuia si apoi adresa de site-www.cetatuiamuscel.ro
La schit, drumul de acces este impracticabil datorita surparii unui mal in apropierea satului Cotenesti.
Cei dornici de a ajuta pot contacta telefonic pe preotul Athanasie, administratorul aşezământului la telefon 0765.234.449, sau la nr. 0745.181.354.
La Schit nu este curent electric, încercăm pe această cale să dăm de un suflet milostiv care să ne ajute a monta o eoliană. Menţionăm că zona este foarte favorabilă pentru acest lucru.
PROGRAM
Randuiala slujbelor:
Sf.Liturghie - zilnic - 08:00 - 10:00
- sarbatoare - 08:30 - 12:00
Sf. Maslu - in posturi, vinerea, biserica Sf. Români - Metoc - ora: 12:00.
Vecernie - Pavecerniţa - 16:00
Sfinte moaste la Mănăstirea Cetăţuia - Sfantul Ioanichie cel Nou de la Muscel
la Schitul Sf. Modest - Sf. Modest, Vlasie, 40 mucenici, Glicherie Atonitul, Teodora imparateasa, Cv. pustnici Valea Iordanului, Cv. parinti M-rea Sf. Gherasim de la Iordan si altele
la Metoc Sf. Romani, Sf. Modest
Duhovnici : Cetatuia - Protos. Modest Ghinea
Sf. Romani - preot Marian Verme
Schitul Sf. Modest - Ieromonah Athanasie Gogoneata
Program vizitare: in fiecare zi dupa Sfanta Liturghie
Mentionam ca oricand bisericile sunt deschise pentru rugaciune.
Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel
Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie
Acest Cuvios plăcut lui Dumnezeu s-a născut din părinţi evlavioşi, trăitori în ţinutul Muscelului. Din fragedă tinereţe, ascultând chemarea lui Hristos, s-a despărţit de toate plăcerile şi ispitele lumii deşarte şi s-a retras în Mănăstirea Cetăţuia, Negru-Vodă, de pe valea Dâmboviţei, unde s-a călugarit şi a deprins, de la părinţii îmbunătăţiţi ai aşezământului, primele reguli ale vieţii ascetice. A cunoscut pe mulţi dintre sihaştrii care locuiau în vremea aceea în jurul mănăstirii. Datorită numărului mare de pustnici, ţinutul muscelean a fost numit, mai târziu, Valea Chiliilor. Minunatul Ioanichie, după ce a deprins modul de viaţă al călugărilor iscusiţi, luând binecuvantare, s-a retras într-una din peşterile Muntelui Negru-Vodă, unde s-a nevoit aproape 50 de ani.
Suferinţele sale, lucrarea sa isihastă, lipsurile sau stările de har pe care le-a trăit Cuviosul, numai Dumnezeu le ştie. Întrucât peştera in care s-a retras era într-un loc inaccesibil, nimeni nu a putut consemna din faptele şi nevoinţele sale. O dată pe săptămână un ucenic al Cuviosului venea să-i aducă pâine şi apă. De asemenea, stareţul mănăstirii, duminica, după Sfânta Liturghie, îi aducea merinde pentru suflet, Sfintele Taine. Deci, petrecând Cuviosul multă vreme în rugăciune şi aspră nevoinţă, Dumnezeu i-a descoperit multe din tainele Sale, care l-au întărit să rabde toate ispitele razboiului nevăzut. Cunoscându-şi dinainte sfărşitul, minunatul părinte Ioanichie şi-a săpat singur mormântul în peştera sa, incrustându-şi în dreptul capului anul trecerii la cele veşnice – 1638.
Aşezându-se în mormant, în ziua de 26 iulie, a adormit întru Domnul. Firea necuvântătoare i-a slujit, căci un păianjen i-a ţesut deasupra trupului o pânză, ca un epitaf. Aşa, osemintele Sfântului, au rămas mulţi ani. Din rânduiala dumnezeiască, moaştele lui s-au aflat după sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, în anul 1944. Iata cum:
Cuviosul Paisie, stareţul Mănăstirii Cetăţuia, Negru-Vodă, a coborât în peştera unde sihastrise cu mulţi ani înainte Schimonahul Ioanichie. Si, o minune, pânza păianjenului acoperea încă osemintele bine mirositoare ale Cuviosului! Le-a scos cu grijă şi cu multă evlavie şi le-a aşezat în biserica mănăstirii, spre lauda monahilor şi bucuria credincioşilor. Mulţi s-au folosit de minunatul odor descoperit în peştera din Valea Chiliilor. Bolnavii se vindecau, necăjiţii recăpătau nădejdea, săracii îşi acceptau condiţia sărăciei, sperând în timpuri mai prielnice. Dar potrivnicul diavol, care aduce neorânduială, a făcut să se stingă din nou această flacăra a bucuriei aprinsă în Mănăstirea Negru-Vodă. După terminarea războiului alt mare necaz s-a abătut peste poporul român. Dincolo de stricăciunile provocate de război, a venit o rânduire politico-socială străină de duhul credinţei în Dumnezeu, comunismul. Reprezentanţii braţului secular au dat dispoziţie să fie îngropate moaştele Sfântului în pământ. Cu mare mâhnire, monahii s-au despărţit de preţiosul odor şi au aşezat moaştele Sfântului într-un sicriu, pe care l-au îngropat în cimitirul mănăstirii. În anul 1981, Părintele Ioanichie Bălan, din Mănăstirea Sihăstria-Neamţ, consemnează, pe scurt, în Patericul Românesc, viaţa Cuviosului din Valea Chiliilor. Anii au trecut, însă amintirea Cuviosului s-a păstrat în ţinutul Muscelului.
Dumnezeu a binevoit să se risipească orânduirea atee din România, Biserica recăpătând libertatea de a-şi manifesta misiunea în rândul credincioşilor. Multe mănăstiri închise de regimul comunist şi-au reluat viaţa liturgică şi duhovnicească. Între acestea a fost si Manastirea Cetatuia, Negru Voda, unde stareţul mănăstirii, împreună cu tot soborul a descoperit moaştele Sfântului Cuvios Ioanichie Schimonahul şi le-a reaşezat spre închinarea credincioşilor în biserica mare a mănăstirii. Astăzi ne putem închina la acest odor din Valea Chiliilor, din care ies mulţime de minuni, unele consemnate de vieţuitorii mănăstirii, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu